U furgiaru
Anonimo 10
Comera bruttu quannera carusu
essiri ruvigghiatu di furgiari,
chi mudillavanu lu fierru fusu
dannu mazza prima di iurnari.
Mazziavanu pi pui putiri fari
tanti fierri di ogni misura,
accussi’ putivinu firrari
i scecchi di cu avia primura.
Rimannavunu a ghiuornu i mulacciuna,
chi a prima vota savianu a firrari;
davunu na manu macari li patruna
e tutti duoppu sinniennu a fistiggiari.
Era na festa cu vinu e viscotta,
cuomu su si battiannu i carusieddi:
tumazzu, provula, vintrisca e ricotta
e s’era nviernu macari i cavatieddi.
Nta lu miegghiu di tutta stallegria
ognunu raccuntava fatti passati,
di cosi buoni e di quarchi purchiria,
ma quasi sempri erunu minchiati.
A la fini di la festa li furgiari
riturnavunu dintra di la forgia,
ripigghiavunu natra vota a mazziari
supra l’incudini unna lu fierru appoggia.
Cutedda, portafoca e stutabraci,
si nun tagghiavunu o erunu sfunnati
erunu chiddi pi cui pirdiennu a paci
e pi nenti passavunu li iurnati.
Ora di sti mistieri nun ce’ chiu’ nenti,
finiu lu tempu di lu fierru fusu,
paiassi tantu pi riviviri d’eventi;
ma chiu’ chi iautru pi turnari carusu.
|