I Novizi
Carusi ccassutta un vi ffuddati
pi sentiri lu vostru cantastori,
li ligna di lu parcu su ncuddati
e pi mia sunnu li tisori.
Cu lu vostru pirmissu vi raccuntu
dun fatto succidutu nto paisi;
chiddu chi dicu è sulu riassuntu
senò mi ci vulissi quasun misi.
Sugnu lu cantastori e stamattina,
cu la me vuci e cu stu strumentu,
vogghiu cuntari di na fuitina
dun falignami cu dui du cunventu.
Prima di cuminciari la cantata mi pari giustu chi vui ata sapiri chi nenti nta stu munnu eni eternu, e accussì dintra d’un cunventu, puru si li prieri sunnu tanti, si camuliarunu macari li santi.
E fu accussì chi pi sta svintura
vinni chiamatu lu mastru di casa,
nun c’era nuddu cu la so bravura:
giustava e rituccava ogni cosa.
Mastru Geppettu iddu era chiamatu
pi scherzo di li genti du paisi,
e puru si ogni tantu era ncazzatu
mai si siddiau e mancu mai s’offisi.
Si dilla rosa ci nasci la spina
a lu cuntrariu cumpari la rosa;
c’e chiddu chi si susi la matina
e chiddu chi lu iornu si riposa.
Ed è accussì e cu tantu rispettu
lu parauni di rosa e di spina
mentri la rosa è mastru geppettu
lautra è lu figghiu chi dormi a matina.
L’unicu figghiu di lu falignami, Nicola, era tuttu u cuntrariu di so patri, nunavia nudda vogghia di travagghiari e avia tutti i vizi di lu munnu; Sulu chi ogni tantu aiutava a so patri paviri corchi sordu nta sacchetta.
E fu accussì chi nta st’occasioni
Si lu purtau dintra lu cunventu,
ci fici prima li raccumannazioni
pi la tinuta di lu cumpurtamentu.
Senza sapiri poviru mischinu,
macari si a fiducia n’era tanta,
cavia purtatu propriu dda vicinu
lu diavulu assiemi all’acqua santa.
U cunventu era chinu di monichi e novizi, cu era intra pi fedi e divuzioni e cu pi tradizioni e dilusioni.
Di la vinuta di li falignami
nta lu cunventu si spargiu la vuci
e tra lu cucinari e li ricami
Nicola risultau na cosa duci.
Ci nnerinu na para nte nuvizi
chi ccu la fedi n’avienu a chi fari,
spittavinu di fora li nutizi
e ognuna si vuliva maritari.
Nuddu di tutti dui sti carusi
aviennu scigghiutu iddi lu distinu,
era pi rispittari antichi usi:
o a figghia monica o u figghiu parrinu.
Di tutti li tunacati du culleggiu
e di dda quarantina di novizi
erinu tutti comu s’un c’è peggiu,
nta sti dui, inveci, c’erinu biddizzi.
A lu finiri du misi di Giugnu cuminciarinu li travagghi di ristauru.
Quannu chi cuminciau lu travagghiu
mastru Geppettu priparau a Nicola
“ …cerca cca intra di fari me figghiu
lassannu fora sta facci di sola”.
A ddi paroli Nicola detti scutu,
monichi beddi nunnavia vistu.
I primi iorna fui surdu e mutu
puru pirchì su sempri suoru i cristu.
Tuttu cuntinuau finu a quannu
Nicola aducchiau di ddu predi
e propriu senza peni e senza affannu
di ddu nuvizi pirdirunu la fedi.
E cominciau a dichiarari verra,
quannu si ripararinu li santi,
a San Giuseppe ci giustau la serra,
a Santagnesi tuttu lu davanti.
E fui pi sti riparazioni
chi li novizi tirarinu la funi
e senza mortificazioni
ci dissiru si di serri è praticuni.
Tuttu si potia diri a Niculinu,
ma cu li fimmini ci sapia fari,
e pi nun passari pi cretinu
l’invitau tutti dui dietru l’artari.
L’incontri dopu dda vota fuoru tanti
finaquannu finiu lu travagghiu
di ripararari l’artari cu li santi,
e ognuna di ddi dui spittavun figghiu.
A sta notizia, poviru mischinu,
pinsau a chiddu chi savia a fari,
si la pigghiau cu lu so distinu,
ma tutti dui si li putia maritari?
Tuttu pinsau, macari di scappari
o pi l’America o pi lu Cuntinenti
evitannu accussì d’incuntrari
ddi ddu nuvizi e li so parenti.
Però Nicola, mancu nta st’eventu,
nun si seppi tirari pi nnarreri;
parlau ca cumannanti du cunventu
dumannannucci ddi dui pi mugghieri.
Nto sentiri tuttu stu raccuntu
a monica ristau senza ciatu,
pruvannu pi lu fattu tant’affruntu,
pirchì nta lu cunventu sann’amatu.
A matri superiora pi nun fari sapiri chiddu chi succidiu dintra u cunventu si misi a pinzari pi truvari na risoluzioni.
Avia la matri un frati emicranti
chi a vintanni lassau lu paisi,
partiu pi l’america comu tanti
e di turnari arreri iddu prumisi.
Scrissi na littra povira mischina
cuntannucci a lu frati stu raccamu
“…ava ssumigghiari na fuitina
duoppu c’arriva l’attu di richiamu”.
Cu lu vuliri s’aggiustinu li cosi,
sulu a la morti non c’è chiù riparu,
pi li putenti pigghiari certi posi
diventa duci macari l’amaru.
Cu la benedizioni e la dispenza
chi a munachedda u capu ci lassau,
nta ddoccasioni eppi la putenza
e nta na vota tri nni maritau.
Lu fattu pi furtuna neppi sangu,
nenti di nenti seppi mai la genti,
nun fu ittatu mancu nuddu fangu
ne nta lu munasteru ne nte parenti.
|