A crisi di l'acquadi Al Gio e Gia![]() ni mancava sulu chidda di l'acqua a Capizzi; cu l'acqua correnti n'aviammu bbituatu, e ormai tutti i vaschi n'aviammu luatu; quannu nna l'autri paisi, si lamintavanu chi aviannu a crisi; a Capizzi ni faciammu na bedda risata, e era pronta macari a sarsiata; ni sintiammu o sicuru di chidda chi niscia di nne massi, tantu chi cu tutta ssa iacqua faciammu feddi rassi; nu passaru ne ianni ne misi, chi macari a Capizzi ci fui a crisi; mi fannu rriurdari intra nna mia, chi almenu avia 40 anni chi nun c'era ssa caristia; l'acqua si perdi ne nostri muntagni, pi causa chi attuarnu ci su tanti macagni; si ccuntentinu chi ni duninu l'acqua lorda di troina, cchiù tuastu di vvirsari a nostra chi eni genuina; a l'acqualuori ci veni a riminuni quannu gghiorna a matina, s'annu a ssuppari i iastimi di genti e du cumuni a solita romanzina; o cumuni hannu fattu u iuacu di carusi, nun passa assai chi na duninu na ota o misi; in compensu i putiara su tutti priati, chi si cci carriaru tutta l'acqua comu e raggiati; ormai chi simu tutti scannaliati, amu misu vaschi macari ne ngnunati; cu nun iavi spaziu mancu nte canali, si fa mettiri i vaschi ne rampi di scali; all'urtimu ama a fari na bedda considerazioni, un forti applausu pi sti disaggi, va all'amministrazioni; siccuamu nun c'è nenti chi rattari, ni lassaru senza iacqua a n'amu a rassignari. |

